Sleepless Streets

Tâmplă lângă tâmplă, 
Suviţă lângă suviţă,
Culcate pe aceeaşi pernă albă
Pufoasa ca un nor.

Amalgam de curcubee,
Cer peticit de zmee.

Plutim amândoi în inocenţă.
Simt căldura emanată de arcada ta,
Sub care mi-aş dori să sap tunel.
Şi să descopăr tot muşuroiul labirintic pe care l-ai creat.
Să torn lapte în el, să scufund totul în alb
Şi să îţi trasez doua linii pe obraz.
Una pentru copiii ce am fost ieri,
Alta, pentru că îţi sunt dragă şi îmi eşti drag.

Stropi de rouă s-au scurs uşor
De pe genele tale strâns îmbrăţişate
Şi le-am şters stângaci cu o frunză.
Mi-am culcat capul pe pieptul tău 
Iar la cât de mic îmi era trupul, 
M-aş fi cufundat în tine
Să te întregesc şi să te trezesc

Cu un nasture pe post de soare,
Şi suc de portocale ca licoare.



Să danseze vals ale mele degete pe podeaua
Acoperită de suviţele tale de alun,
Să îţi surâdă ochii mei căprui, 
Alinându-ţi zâmbetul blajin şi obosit,
Să îţi scald faţa în mângâieri,
Să îţi învelesc trupul cu braţele mele. 
Şi să nu te mai las să pleci,

Nici atunci, nici acum,
Nici niciodată.

Darul vederii este, cred eu, cel mai frumos dintre toate. A pipăi din priviri chipul unei persoane este unul dintre cele mai intime lucruri pe care le pot face doi oameni.

Scumpa domniţă cu păr ce scurge miere, Aprinde tu fitilul, în taină, la astă înviere. Privirea ta blajină, de alun tandru şi blând Suprimă orice strop de smoală, triumfând. Draga mea raza de soare, diafan pluteşti. Cu al tău glas de sticlă, efemer, dezgoleşti Răni ale dragonilor şi nici că te-ai sfii puţin Să învelesti cu mantia vrăjile ce ne reţin.

Dulce revarsare de nectar ce nocturn prelinge, Asupreşti cu forţe magice răul ce ne-nvinge. O sferă, un glob alb pur şi mat, emană, La tot ce-i mai curat şi bun pe oricine îndeamnă. Aş putea să încerc a scrie, nouă vieţi ş-o seară, Că frumuseţea ta n-aş putea s-o picur cu ceară. Reflectă prea puternic şi impunător lumină, Iar binele din flacara carmină mereu domină.