Se pişcă vârful limbii cu un impulsiv ciupit de sare,
Se traseaza conturul bazei unui clopot de sticlă,
Se ia privighetoarea ce zbătându-se în pernă, moare.
Se scutură penele din căptuşeală într-o stravezie raclă.
Lasă să îţi curgă raze de soare lichid
Prin vene.
Lasă să ţi se taie orice organ fatid
Cu pene.
Se întinde bolnavul damnat şi i se inchid tamplele,
Se prind buzele pictate cu sevă de rubin,
Se cos laolaltă, cu gene mutilate, pleoapele.
Se agaţă toate corzile vocale într-un spin.
Lasă să simţi osămintele puhave
Prin piele.
Lasă să absorbi vibraţiile grave
Din stele.
Se întoarce pe toate părţile, cu inima la uscat,
Se spală tot sufletul cu mii de stropi ceraţi
Se gâdilă cu un zuluf obrazul celui vindecat.
Se rearanjează nuanţele ochilor acum alinaţi.
Lasă să fie peticiţi ai tăi plămâni
Cu miere.
Lasă să pluteşti întregi săptămâni
În tăcere.
Ridică-te! Ia-ţi sufletul şi umblă, muritorule!
