,,Dragă L,
Ai spus că nu ţi-ar plăcea să citeşti ceva scris de mine.
Dar ai citi dacă ai şti că e despre tine?"
C: Aglomeraţie. Zgomot.
Stau lipită de un perete de cărămidă. În jurul
meu, mii de siluete albe merg în pas de marş pe străzile pavate şi prăfuite.
Zăresc o sclipire în ochii uneia dintre ele. O însoţesc, merg lângă ea cât
merg. Încep să mă ataşez de sufletul ei şi încercând să o protejez, mă aşez
faţă în faţă, o cuprind de umeri,
celelalte siluete trecând pe lângă noi în continuare, neluându-ne în
seamă, ca un mic obstacol în drumul marilor personalităţi. Ma uit adânc în
ochii ei, cu pleoapele lipite şi cusute şi încep să le descos până curge sânge
şi până când şi acea umbra albă devine ca mine, gri. Şi ne lipim iarăşi de
zidul de cărămidă.
Doar că mi-e frică. Unele nu supravieţuiesc şi mor, iar în privinţa celor care
nu o fac, nu am idee ce ar trebui să urmeze mai departe. Aşa că mă aşez jos,
lângă zidul acela portocaliu şi ciobit, cu capul între mâini, cu privirea în
jos şi mă gândesc dacă am făcut bine. Mereu m-am simţit aşa, ca o corabie mică
de hârtie, într-un val de oameni...Şi mereu toţi mi s-au scurs printre degete.
Înţelegi ce vreau să spun? Mereu am fost
şi voi fi un outsider, mereu mă voi simţi ca în comă, deşi aud tot în jurul
meu. Uneori cred că mintea mea e exact ca ceaţa sau ca fumul de ţigară, care se
risipeşte când cineva încearcă să mă atingă. Dar nu mă deranjează, mă bucură.
T: De ce te-ar bucura?
C: Mă simt
confortabil în preajma singurătăţii.
T: Şi mie îmi place,
dar după ma trezesc la realitate.
C: Păi tocmai, aia e
realitatea.
T: ...
În aceea zi de vineri mult aşteptată, m-am simţit ca şi când
m-aş afla lânga soare. Ah, toţi prietenii mei, doi la număr, m-au făcut
atât de fericită. Emanau atât de multă căldură încât sufletul meu începu
uşor, uşor să se dezgheţe, pe podeaua rece de marmură prelingându-se
stropi de sânge. Mă încălzeau cu bunătatea lor, mă topeau. Dar ce se
întâmplă când inima îţi este atât de tânără şi de fierbinte şi apoi eşti
aruncat în ger şi suferinţă? Medical vorbind, alternanţa căldură-frig, atât de bruscă,
ţi-ar provoca un stop cardiac. Moral vorbind, cred că ar fi acelaşi
lucru.
