12:33
Sfâşie-mi trupul chinuit, scoate-mi inima şi bea-mi sângele.
Dar oh, dragule, când termini, te
rog, acoperă o pânză cu sărutările tale şi
prefă-mi durerea în
artă. Lasă buzele tale înfometate de iubire să prelingă dâre sângerii de-a lungul unui
dreptunghi rigid sprijinit într-un şevalet
de lemn mâncat de carii, ruginit şi
prăfuit. Eternizează clipa asta şi lasă pe alţii să-mi admire martirismul, căci ţie nu ţi
s-a părut niciodată nimic mai mult decât vopsea împrăştiată inutil pe podea.
0 comentarii